Arhivă pentru Noiembrie, 2009

Despre Box !

Posted: Noiembrie 25, 2009 in Info

Boxul (sau pugilismul) este un sport de contact cu origini preistorice, în care doi concurenţi, cu greutăţi similare, luptă cu ajutorul pumnilor, într-o serie de reprize, numite runde. Victoria este obţinută atunci când oponentul este doborât la pâmânt şi nu reuşeşte să se ridice înainte ca arbitru să termine de numărat până la 10 (engleză Knockout sau KO) sau când oponentul este prea rănit pentru a continua (engleză Technical Knockout sau TKO). Dacă în timpul prestabilit, niciunul dintre cei jucători nu obţine victoria prin KO sau TKO, câştigătorul este determinat de către juriu.

Clasificarea în funcţie de vârstă:

1. Boxeri şi boxeriţe având între 17 şi 34 de ani, în categoria „Elite” ( Seniori )

2. Boxeri şi boxeriţe având 17 şi 18 ani, în categoria „Tineret”

3. Boxeri şi boxeriţe având 15 şi 16 ani, în categoria „Juniori”.

4. Vârsta unui boxer se stabileşte pe baza anului său de naştere.

5. Toate competiţiile destinate şcolarilor şi altor grupe de vârste mai mici se stabilesc numai la nivel naţional şi continental. Vârsta acestor grupe nu va fi mai mare de 14 ani. Nivelele de vârstă pentru aceşti boxeri care participă la asemenea competiţii nu vor fi mai mari de 2 ani.

Tipul de lovituri nepermise:

1. Lovirea sub centură, ţinerea, împiedicarea, lovire cu piciorul sau genunchiul

2. lovituri cu capul, umărul, antebraţul, cotul, strangularea adversarului şi apăsarea cu braţul sau cotul a feţei adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi.

3. lovirea cu mănuşa deschisă, cu partea interioară a mănuşii, cu încheietura sau latul mâinii.

4. loviturile pe spatele adversarului şi în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor.

În caz de knockdown, arbitrul va începe imediat să numere secundele. Când boxerul este la podea, arbitrul va număra de la unu la opt, dacă boxerul este gata şi va număra de la unu la zece dacă boxerul se află în continuare la podea, cu pauze de o secundă între numere şi va indica fiecare secundă cu mâna astfel încât boxerul care a fost trimis la podea să cunoască numărătoarea. Înainte de a se număra „unu”, trebuie să treacă o secundă între momentul în care boxerul a fost trimis la podea şi momentul anunţării „unu”. Dacă adversarul nu se duce în colţul neutru la comanda arbitrului, arbitrul va opri numărătoarea până ce adversarul se va duce. Numărătoarea va continua apoi din momentul în care a fost întreruptă.

Concurentul care nu dă ascultare instrucţiunilor arbitrului, care acţionează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi poate fi, la discreţia arbitrului, atenţionat, avertizat sau descalificat, Dacă un arbitru intenţionează să avertizeze un boxer, va opri meciul şi va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer şi spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ţinere, nu mai poate da o atenţionare pentru acelaşi tip de greşeală. O a treia atenţionare pentru acelaşi tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiaşi boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea.

Punctele valabile:

În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcţie de numărul de lovituri obţinute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulaţiilor degetelor din mănuşa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Swing-urile executate astfel sunt lovituri punctate. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârşitul acelui meci şi va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcţie de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puţin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafaţa ţintă”.Nu se vor acorda puncte în plus pentru un knockdown.

Anunțuri

Scurt istoric Shaolin bonus video :P

Posted: Noiembrie 23, 2009 in Info

Shaolin Karate este un sistem de arte marţiale, care constituie o sinteză din sistemul antic Chan-Shaolin-Si (Shaolin Kung Fu, Templul de Nord) şi Karate-Do modern. Shaolin-Si a ajuns in Europa în anii 1950 prin maestrul Chen Tao Tze (Tze-Gerard Karel Meijers), care a fondat Shaolin Kempo în Olanda. Datorită faptului că metodele de antrenament tradiţionale orientale de regulă nu sînt practicabile de către europeni (europeni de regulă nu se pot antrena zilnic mai mult de 2-4 ore, nemaivorbind de componenta meditativă), un elev al maestrului Sifu Meijers, Willy Horstmann, a introdus Karate ca antrenament de bază şi prin anii 1970-1980 a creat Shaolin Karate-Do, care uneşte elemente (moderne) de Karate cu elemente (arhaice) Shaolin Kempo şi Kung-Fu. De remarcat este faptul că Karate-Do a evoluat din Kung-Fu, şi prin Shaolin Karate are loc o „re-întîlnire” între forme vechi şi noi.

Răspîndirea Shaolin Karate actualmente se restrînge la vestul Germaniei (Rhenania) şi Olanda, cu unele şcoli izolate şi în alte părţi.

Sistemul practicat în vestul Germaniei şi Olanda nu trebuie confundat cu sistemul american Shaolin Kempō Karate (uneori denumit pe scurt tot Shaolin Karate). Sistemul american Shaolin Kempō Karate bazează pe un concept asemănător, dar are alte rădacini, anume Kara-Ho Kempo Karate în primul rînd, care a ajuns în America de Nord prin Hawaii.

Templul Shaolin este un vechi templu, vechi de peste 1.500 de ani, aflat pe muntele Songshan din China, loc de apariţie a numeroase stiluri şi şcoli de arte marţiale, reunite sub numele de „Boxul de la Shaolin”.

Shaolin înseamnă în limba chineză pădure tânără, deoarece templul se află adăpostit într-un codru, pe muntele Songshan, unul din cei 5 munţi sacri ai Chinei. Templul Shaolin a cunoscut vremuri de glorie şi dezvoltare, dar nici nu a scăpat de dezastre, fiind ars de trei ori, astăzi păstrându-se doar câteva clădiri importante.

 

Lumea fara Romania !

Posted: Noiembrie 23, 2009 in Info

It`s a fight ! ! !

Posted: Noiembrie 22, 2009 in Info

Artă marţială!

Posted: Noiembrie 20, 2009 in Info

Artele marţiale reprezintă un sistem complex de tehnici de luptă, cu sau fără arme, însuşit la nivel individual.

Se poate spune despre „artele marţiale”, că au existat de-a lungul întregii istorii a omenirii. Să nu uităm că din vremea Olimpiadelor ne rămâne moştenire o artă, pe care în timpurile moderne, o numim, pankration box precum şi celebrele lupte greco-romane, modificate în mai puţin protectivele lupte libere, care la români au fost cunoscute sub denumirea de trântă. Merită amintit celebrul dans al căluşarilor, care denotă transformarea unui sistem de luptă, cu sabia, într-un dans. De asemenea se pot menţiona obiceiurile oşenilor şi moroşenilor de a purta cuţite. Se poate spune că încă există o transmisie orală a unor tehnici de luptă cu această armă.

Artele marţiale, în acceptul actual, au în general origine orientală şi presupun căutarea de către practicanţi a unui sens mai adânc decât simpla pregătire pentru o confruntare fizică. Aceste ţeluri se constituie într-un evantai larg, de la aspiraţii religioase până la simpla menţinere a unei sănătăţi perfecte. Din cauza scopurilor urmărite de fiecare tip de artă marţială, acestea nu sunt în esenţă sporturi, însă spiritul de competiţie prezent în unele dintre ele şi pregatirea fizică pe care o presupun au dus la includerea unora (sau a formelor fizice de manifestare a lor) în această categorie. În realitate, practicarea artelor marţiale înseamnă în principal dezvoltarea unei conştiinţe superioare, în armonie cu mediul înconjurator şi autocontrol realizat prin exerciţii fizice şi mentale, cunoştinţe extinse de medicină, filosofie orientală, tehnologia materialelor (pentru folosirea armelor), psihologie, etc.
În funcţie de principiile strategice folosite, rolul acordat forţei, vitezei şi iniţiativei, artele marţiale se împart în două mari ramuri (şcoli) stilul extern şi stilul intern.

Stiluri de arte marţiale:

Kung Fu – chinezesc

Wushu – chinezesc

Shaolinquan – chinezesc

Taekwondo – corean

shotokan-japonez

Aikido – japonez

Baguazhang – stil intern chinezesc

Jiu Jitsu – japonez

Judo – japonez

Karate do – japonez / okinawian

 

Vin sarbatorile … Vin sarbatorile :D

Posted: Noiembrie 19, 2009 in Info

 

Sanda Vs. Karate

Posted: Noiembrie 16, 2009 in Info